Filme

De Ce Sezonul 8 Din “Game of Thrones” Nu A Mers

Sau cum sa distrugi unul din cele mai mari fenomene ale culturii pop

Preludiul

Un an de pauza in 2018, anuntul ca sezonul acesta va fi ultimul si realizarea faptului ca George RR Martin nu va mai publica niciodata “A Dream of Spring” au contribuit imens la cresterea asteptarilor fanilor fata de ultimele 6 episoade ale seriei. Realistic vorbind, sansele sa fi fost multumiti erau din start destul de mici. Cu toate acestea, nici in cele mai oribile cosmaruri nu mi-am putut imagina o asa proasta scriitura si o asemenea bataie de joc nu doar fata de fani, ci si fata de toti oamenii care au lucrat la cinematografie, fotografie, efecte, costume si asa mai departe. Sa trecem peste cateva puncte majore din fiecare episod.

Episoadele 1 si 2: mergand si povestind sau stand si povestind

Nu este exact clar de ce, mai ales cand cand HBO s-a oferit sa continue seria oricat e nevoie, au ales David Benioff si D. B. Weiss (numiti de aici inainte Dumb & Dumber) sa incheie povestea in doar 6 episoade, dar este doar logic ca oamenii se vor astepta la 6 episoade pline de actiune construite doar din segmente menite sa impinga naratiunea inainte (cum se intampla in fiecare minut din Infinity War, spre exemplu) si ca se va renunta la elementele de umplutura si recapitulare ce caracterizau primul episod din fiecare sezon precedent. Nu doar ca nu s-a intamplat absout nimic major sau relevant pentru ansamblu in primul episod, dar umplutura s-a extins si in intreg episodul al doilea. Am pierdut astfel, din cel mai scrut si important sezon de pana acum, o treime cu nimic altceva decat scene in care personajele se plimba si povestesc, stau in picioare si povestesc sau stau jos si povestesc. Chiar trebuia sa pierdem timp pretios ca sa o facem pe Brienne cavaler? Era asta asa important ca nu continua povestea la fel? A impactat asta cu ceva, orice, episoadele viitoare?

Nu ramanem cu altceva decat cu anticiparea atacului lui Night King. Mai avem de rezolvat absolut toate conflictele de pana acum (armata mortilor si viii, lupta pentru tron etc) in doar patru episoade. Ce urmeaza este, pentru mine, cel mai mare dezastru in istoria televiziunii.

Episodul 3: cel mai oribil lucru pe care l-am vazut in viata mea

Sa incercam sa lasam la o parte faptul ca ne-am chinuit sa vedem ce se intampla. Am sa reiau cateva randuri pe care le-am scris pe Facebook despre ‘deus ex machina’ si ‘plot armor’:

In teoria literara avem de-a face cu niste tehnici numite procedee literare. Sunt acele lucruri care ajuta la construtia naratiunii, a personajelor, a lumii fiictionale, la transmiterea de informatii catre cititor samd. Ne intereseaza in mod particular doua dintre acestea:

1. Deus Ex Machina (lat. “zeul din masinarie”) este un procedeu literar prin care un eveniment sau un personaj se manifesta in planul narativ ex-abrupto si salveaza miraculos o situatie ce parea fara scapare. Tehnica vine din perioada pieselor de teatru antice si este considerata marca a unei scrieri foarte slabe. Foloseste deux ex machina un autor care nu mai stie cum sa isi rezolve propriile conflicte. Practic, este termenul tehnic pentru “tragerea de par”. Procedeul disrupe firul narativ si diminueaza credinta investita de cititor in coerenta lumii fictionale. Este o solutie rapida, de scriitura lenesa. Cu cat mai dese sunt momentele deux ex machina, cu atat povestea este mai slaba. Game of Thrones, serialul, isi rezolva exlcusiv conflictele de tensiune mare prin deus ex machina. Totusi, acest episod a fost doar asta si nimic altceva. Serialul este slab din punct de vedere al povestii, oricum ai lua-o. Sa iti placa, in punctul asta Game of Thrones este sinonim cu a nu fi citit, vazut sau auzit o poveste buna in viata ta.

2. Plot armor (“armura” data de poveste) este procedeul literar prin care personajele principale sunt pazite de aproape orice rau pe tot parcursul desfasurarii naratiunii, deoarece ele sunt motorul si centrul povestii. Plot armor apare peste tot. Ce facea Game of Thrones special era tocmai faptul ca personajele de care audienta se atasa nu aveau plot armor si puteau muri oricand. Asta conferea o intensitate incredibila povestii si facea ca actiune sa aiba mize reale. In episodul asta, in schimb, toata filosofia aceasta a fost aruncata pe fereastra. Indiferent ce lucruri ingrozitoare s-au intamplat, nimeni din personajele mari si importante (cele cinci sau sase, nu ma luati cu Jorah) nu a murit.

Venirea lui Night King si aramtei sale este anticipata din prima scena a episodului 1 din sezonul 1. Scopul lui era sa serveasca drept ultimul si cel mai formidabil antagonist al seriei; sa arate ca insasi ideea de “game of thrones” a fost, de la bun inceput, ironica; ca nu a contat in final cine sta pe tron si cum se schimba aliantele dintre marile case; ca marea batalie e pentru viata in sine, nu pentru un titlu sau un scaun; ca atunci cand un pericol mult mai mare apare, oamenii se unesc sa il depaseasca si invata multe lucruri importante despre natura vietii si umanitatii pe parcurs, intr-un proces menit sa ii eleveze sa le transfigureze societatea. Dumb and Dumber au aruncat toate astea pe fereastra afara. Tot ce am asteptat timp de 7 sezoane a fost rezolvat grabit, intr-un singur episod plin de greseli: Daca Night King nu moare cand dragonul lui Dany scuipa foc pe el, de ce moare cand Arya il injunghie cu ‘valyrian steel’? Cum ajunge Arya intr-un loc pe care, cu cateva cadre mai devreme, il vedem ca fiind complet inconjurat? Cum supravietuiesc Sam, Jaimie si Brienne, avand in vedere ca ii vedem pe fiecare de cel putin doua ori acoperiti de zombii? Si asa mai departe.

Mai mult, din moment ce Night King si factiunea lui nu sunt ancorati in mitologicul care tine de religia preoteselor rosii si din moment ce nu exista o profetie despre un print trimis de Zeul Focului, care este atunci cadrul in care preotii rosii au dreptate cu tot ce spun, au puteri magice (pe care le-am vazut chiar si in episodul asta) si pot readuce oamenii la viata? Cum se explica toate astea daca credintele lor sunt false? Melisandre ii readuce aminte Aryei ca va inchide inclusiv ochi albastri, facand privitorii sa faca legatura cu scena primei lor intalniri si sa creada ca totul a fost planuit asa de la bun inceput. Atunci de ce crede Melisandre ca Stannis, si dupa aceea Jon Snow, sunt printii promisi daca a vazut deja rolul pe care il va juca Arya? Din punctul asta, tot universul incepe sa se desfaca. Spui o poveste proasta atunci cand nu te tii de regulile lumii fictionale pe care ai creat-o, iar fiecare personaj sau actiune pur si simplu face ce ai tu nevoie sa faca, indiferent de ce s-a stabilit anterior si fara explicatie.

Episodul 4: Interesant, dar neverosimil

Desi vedem clar toti Dothraki murind in episodul anterior si toti Unsullied cu exceptia ultimelor 2 randuri, cele mai apropiate de poarta, acum aflam ca mai exista o jumatate din fiecare corp al armatei. Nu pentru ca este explicat ceva despre supravietuirea lor, ci pentru ca scriitori inca mai au nevoie ca Dany sa aiba armata.

Moare un dragon, ucis cu scorpioni de pe navele lui Euron. In “Behind the Scenes”,  Dumb ne spune ca Dany a uitat de flota lui Euron (scena care a devenit intre timp meme), ceea ce este cel putin dubios avand in vedere ca flota, element recurent al integului sezon de altfel, este mentionata chiar la inceputul episodului. Un element socant, la care nu se asstepta, se pare, nici Dany, cu tot cu avantajul altitudinii la care zbura. Melissandei este capturata si un contingent foarte slab din factiunea lui Dany se duce la King’s Landing sa ii ofere factiunii lui Cersei sansa de a se preda. O actiune impulsiva si stupida, menita sa atentioneze asupra nebuniei care se ascunde inauntrul lui Dany. Motivul pentru care nimeni nu a fost convins este ca aici trebuia insistat mult mai mult pe dezvoltarea personajului, psihologia si trairile ei interioare. Venite ex abrupto, nu arata decat a lucru grabit, carpit de mantuiala. Interesant totusi ca Cersei nu il omoara, cand are ocazia, pe Tyrion, cu toate ca il trimite pe Bronn in Nord sa il vaneze si pe el si pe Jaimie. Nu ezita totusi sa o omoare pe Missandei, ceea ce duce la acelasi rezultat: provocarea factiunii opuse. Una din sutele de exemple cand personajele actioneaza “out of character”.

Episodul 5: Serialul o dezamageste pe Cersei

Atat Tyrion, cat si Varys, isi pierd in mod misterios inteligenta si nu fac nimic din ce ne-am fi obisnuit noi sa faca. Mi se pare un lucru destul de important de notat.

Cu Night King inlaturat, Cersei este acum ultimul ‘antagonist’ (in masura in care putem spune ca exista protagonisti aici). Este absolut normal sa ne asteptam la o confruntare epica, doar e prima regula a jocurilor video: ultima confruntare este cea mai mare si grea, semnul ca ai reusit sa bati jocul. Functioneaza si in fictiunea fantastica: Sauron si armata lui din Mordor, Voldemort sau Imparatul Palpatine sunt toti forte imense pe care eroii nostri trebuie sa le depaseasca. E adevarat, Game of Thrones nu a avut acea dualitate “tipi rai versus tipi buni” pe care o vedem aproape peste tot altundeva; fiecare casa, grup, factiune isi urmarea propriile interese, intr-o poveste mult mai nuantata. Asta a fost mereu unul dintre atuu-uri. In shcimb, in ultimele doua sezoane, totul s-a hipersimplificat: Dany, Jon Snow si factiunile lor au devenit tipi buni, pentru ca voiau sa inlature armata mortilor si sa aduca pe tron pe cineva bun pentru oameni, iar Cersei si factiunea ei au devenit tipi rai, pentru ca nu au vrut sa lupte impotriva armatei mortilor si pentru ca Cersei este manata doar de razbunare si dorinta de distrugere. Tot sezonul 8 este din punctul de vedele al factiunii Nordului. Nu mai avem acel pluriperspectivism de dinainte si acea actiune pe mai multe planuri, unde contribuie multe interese. Avem o actiune liniara, strict din pespectiva tipilor care merg sa ia tronul din mainile unei sociopate. In schimb, Cersei moare absolut stupid, fara nicio confruntare, fara sa impresioneze sau sa opuna efort signifiant.

Faptul ca Dany innebuneste si devine exact lucrul pe care a jurat sa il distruga, a la Anakin in Revenge of the Sith, e o idee draguta, insa nu prinde cu lipsa asta acuta de dezvoltare a personajului. Totul se intampla subit si fara explicatie cu simplul scop de a soca. Insa nu suntem socati in modul bine gandit al lui Martin, cu lucruri care se leaga si au sens.

Episodul 6: …

Ca Jon o omoara pe Dany ne-am asteptat cu totii.

Nu il poti face rege pe Bran. In primul rand, pentru ca Bran insusi explica, chiar in primele episoade din acest sezon, ca el nu mai este manat de conceptul de dorinta. Sa il faci sa isi doreasca la final coroana inseamna sa nu iti fi citit propriul scenariu. In al doilea rand pentru ca Bran nu este Bran (cum tot el insista), este Three Eyed Raven, un fel de demi-zeu al carei intrreaga chintesenta este ca nu intervine in politica si actiunile oamenilor si nu ii influenteaza. De asta Bran nu ajuta aproape pe nimeni in ultimele sezoane. A fost facut rege in mod stupid, doar pentru a nu pune pe cineva la care se asteptau fanii

Recunosc ca in modestele mele capabilitati, nu am inteles destinul lui Jon. Daca Dothraki si Unsullied au plecat, de ce a ramas Jon exilat? Care a fost scopul? Daca nu pentru a-l omori pe Night King sau a fi rege (sau ambele), de ce l-a readus la viata Lordul Luminii?

Care a fost scopul?

Care a fost scopul?

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s